Vorbim despre anorexie nervoasă atunci când ne referim la tulburarea unei persoane ce alege să își restricționeze în mod constant aportul de energie (obținut din cantitatea de alimente ingerată),  ceea ce generează o scădere semnificativă a greutății corporale. Comportamentul poate fi motivat de teama intensă de a nu lua în greutate, chiar dacă persoana este subponderală, și este însoțit de o percepție distorsionată a imaginii corporale şi de comportamente persistente ce interferează cu luarea în greutate.

Anorexia nervoasă reprezintă un subtip al tulburărilor alimentare ce se întâlnește semnificativ mai frecvent în rândul femeilor tinere, comparativ cu bărbații de aceeași vârstă (9 din 10 cazuri pot fi de gen feminin), fiind a doua cea mai comună tulburare psihică în cazul adolescentelor. În cele mai multe dintre cazuri, tulburarea se instalează în perioada adolescenței mijlocii şi chiar a tinereţii, cu toate că un debut timpuriu poate apărea înainte de vârsta de 13 ani. Acest debut este frecvent asociat cu evenimente de viaţă stresante. Anorexiei i se acordă o semnificație aparte, întrucât are cel mai înalt nivel de mortalitate dintre toate tulburările psihiatrice.

Această tulburare este de două tipuri:

• de tip restrictiv: caz în care înfometarea nu este însoțită de episoade manifestate prin accese de mâncat compulsiv sau comportamente de eliminare și purgație (vărsături auto-provocate, abuz de diuretice, practicarea de exerciții fizice în exces);
• de tip eliminator: comportamentele anorexice sunt însoțite de prezenţa episoadelor descrise anterior;

Anorexia reprezintă o tulburare egosintonică, în sensul în care manifersările ei se află în acord cu conceptul de sine și dorințele adolescentului, care își neagă simptomele și manifestă ambivalență față de tratament și recuperare.

Dintre simptomele ce se instalează în cazul anorexiei nervoase putem enumera:

• limitarea drastică a cantității de hrană ingerată;
• evitarea alimentelor cu un conținut ridicat de grăsimi;
• greutatea sub limitele normalității în raport cu vârsta, genul și starea de sănătate fizică;
• teama persistentă de a nu se îngrășa;
• percepția distorsionată a imaginii corporale;
• stările de amețeală și oboseala cronică;
• durerile somatice nespecifice;
• amenoreea;
• voma auto-provocată;
• abuzul de laxative, diuretice sau medicamente ce reduc pofta de mâncare;
• căderea și fragilitatea părului, unghii casante, piele uscată;
• tonusul muscular foarte scăzut;
• dificultățile de concentrare şi gândirea lentă;
• intoleranța la temperaturi scăzute însoțită de o temperatură corporală redusă;
• diminuarea sensibilitatii nociceptive (percepția durerii);
• tulburările gastrointestinale;
• tulburările cardiace: brahicardie, presiune sanguină scăzută;
• tulburări ale somnului;

Factorii predispozanți sunt multipli, fiind atât genetici, fiziologici, cât şi psihologici şi sociali. Spre exemplu, istoricul familial de tulburări alimentare, bipolare sau depresive, perfecționismul ca trăsătură de personalitate, trăsăturile obsesiv-compulsive, anxietatea,  traumele psihologice (abuzul, bullying-ul, pierderile) pot reprezenta astfel de factori.

A fost descoperit un nivel ridicat de comorbiditate între anorexia nervoasă și alte tulburări, precum tulburările anxioase, depresia, tulburările bipolare, tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă sau consumul excesiv de alcool.

Persoanele cu anorexie nervoasă au o tendință generală de a-și controla comportamentele și în alte aspecte ale vieții, simțind un sentiment de putere atunci când reușesc să își suprime senzația de foame și ingerarea de hrană. Se consideră că această nevoie de control se instalează ca o compensare a lipsei de autonomie și individualitate. Ca urmare a faptului că acordă o mare parte a timpului comportamentului alimentar, dar și pentru că încep să se confrunte cu prejudecățile venite din partea celorlalți, aceștia ajung să se retragă social, pierzându-și interesul pentru interacțiunea cu cei din jur.

Alte trăsături şi comportamente asociate cu anorexia:

• aversiunea față de mâncare și chiar față de persoanele pe care le observă consumând hrană;
• analizarea în exces a nivelul caloric al fiecărui aliment;
• refuzul de a bea apă pentru a se deshidrata sau consumul excesiv de apă pentru a suprima senzația de foame sau pentru a-și “purifica organismul”;
• refuzul de a mânca în prezența altor persoane;
• controlarea și verificarea excesivă a alimentelor cumpărate, prepararea mesei pentru familie sau prieteni, fără a consuma din mâncarea respectivă;
• petrecerea unei lungi perioade de timp pentru a termina masa, ascunderea mâncării sau tăierea ei în bucăți foarte mici;
• adoptarea unei diete vegetariene;
• realizarea de exerciții fizice în exces, în multe dintre cazuri pe ascuns;
• exprimarea emoţională redusă;
• irascibilitatea şi impulsivitatea;

Preocupările cu privire la imaginea corporală sunt atât de frecvente în cazul adolescenților, încât există posibilitatea ca familia sau ceilalți adulți din mediul adolescentului să nu devină conștienți de prezența tulburării pentru o lungă perioadă de timp (de câteva săptămâni sau chiar luni), ajungând chiar să susțină tânărul în încercările sale de a pierde în greutate. Până în momentul în care comportamentele anorexice și consecințele acestora încep să îi îngrijoreze pe părinți, pierderea în greutate a adolescentului poate ajunge să fie semnificativă, înstalându-se semne ale adaptării fizice a organismului la malnutriție.

Atunci când nu este diagnosticată și tratată la timp, anorexia nervoasă conduce la instalarea malnutriției, afectarea diferitelor organe ale corpului, tulburări neuroendocrine, complicații de natură cardiacă, renală, tulburări gastrointestinale, anemie și chiar afectarea nervilor și a creierului. De asemenea, este necesar să acordăm atenție și gândurilor suicidare în cazul persoanelor cu această tulburare, întrucât riscul de suicid este unul destul de ridicat.