Ticurile sunt mişcări sau vocalizări involuntare, bruşte, rapide, nonritmice şi stereotipe. Aceste mişcări apar în starea de veghe fără a exista un scop care să motiveze acţiunea. Sunt repetitive, localizate şi pot fi controlate prin concentrarea atenţiei. Ticul este experimentat de copil ca irezistibil, dar poate fi suprimat pentru intervale variabile de timp. Ticurile pot apărea fie în urma unor traume de natură psihologică, fie prin imitaţie, fie prin fixarea unor mecanisme de apărare.

Ticurile pot fi de două tipuri: motorii şi vocale. La rândul lor, fiecare dintre acestea pot fi simple sau complexe. Ticuri motorii simple sunt clipitul, ridicatul din umeri sau grimasele faciale. Ticuri motorii complexe sunt gesturile faciale, comportamentele de curăţire, autolovirea, muşcarea, săritul, etc. Ticuri vocale simple sunt tuşitul, dresul vocii, murmuratul, etc. Ticuri vocale complexe sunt repetarea de cuvinte sau de expresii în afara contextului, utilizarea de cuvinte inacceptabile social, chiar obscene (coprolalia), repetarea ultimului sunet auzit (ecolalia), etc. (DSM-IV-TR).

Ticurile afectează 0,3 – 1% din populație, manifestându-se predominant la copii și adolescenți, înainte de vârsta de 18 ani. Vârsta medie de instalare este de 5 ani. Ticurile complexe apar de regulă mai târziu decât cele simple, în timp ce ticurile vocale apar mai târziu decât ticurile motorii, sub 5% dintre pacienți dezvoltând inițial ticuri vocale. (Shapiro AK, 1988)

Studiile clinice arată că evoluția ticurilor este relativ favorabilă de-a lungul timpului. (Cath, D.C. & all., 2011). Astfel, 80% dintre persoanele care au experimentat un tic înainte de vârsta de 10 ani au manifestat o reducere semnificativă a intensității și frecvenței acestuia spre vârsta de 18 ani, astfel încât acesta nu  mai este incapacitant; însă, majoritatea persoanelor manifestă ticuri minore și în viața adultă. (Pappert EJ & colab., 2003)

Etiologie

Studiile realizate pe familiile pacienților cu ticuri arată o puternică componentă genetică a tulburării. Mai mult, indiferent dacă pacientul cu ticuri are și tulburare obsesiv-compulsivă comorbidă, rudele de gradul I ale acestuia, în special cele de sex feminin, prezintă scoruri semnificative la simptomele tulburării obsesiv-compulsive. (Pauls DL, 1991)

Criterii de diagnostic pentru ticul vocal sau motor cronic (DSM-IV-TR) :

1. Ticuri vocale sau motorii unice sau multiple (adică, vocaiizări sau mişcări motorii stereotipe, bruşte, rapide, recurente, nonritmice), dar nu ambele, au fost prezente ia un moment dat în ncursui maladiei.
2. Ticurile survin de mai multe ori pe zi, aproape în fiecare zi sau intermitent o perioadă de mai mult de un an, iar în cursul acestei perioade nu a existat nici o dată o perioadă fără ticuri mai lungă de trei luni consecutive,
3. Debutul are loc înainte de etatea de 18 ani.
4. Perturbarea nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanţe (de ex., stimulante) sau unei condiţii medicale generale (de ex., maladia Huntington sau encefalita postvirală).
5. Nu au fost satisfăcute niciodată criteriile pentru tulburarea Tourette.

Criterii de diagnostic pentru ticul tranzitor (DSM-IV-TR):

1. Ticuri vocale sau/şi motorii unice sau multiple (adică , vocalizări sau mişcări motorii stereotipe, bruşte, rapide, recurente, nonritmice).
2. Ticurile survin de mai multe ori pe zi, aproape în fiecare zi, timp de cel puţin patru săptămâni, dar nu pentru mai mult de 12 luni consecutive.
3. Debutul survine înainte de etatea de 18 ani.
4. Perturbarea nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanţe (de ex., stimulante) sau unei condiţii medicale generale (de ex., maladia Huntington ori encefalita postvirală).
5. Nu au fost niciodată satisfăcute criteriile pentru tulburarea Tourette sau ticul motor sau vocal cronic.

Tulburarea Tourette

O formă particulară de tic întâlnită destul de frecvent la copii este tulburarea Tourette.

Caracteristicile principale ale tulburării Tourette sunt reprezentate de ticurile motorii multiple şi unul sau mai multe ticuri vocale. Acestea pot să apară simultan sau la intervale diferite de timp în cursul maladiei. Ticurile survin în mod recurent de mai multe ori pe zi, de-a lungul unei perioade de mai mult de 1 an. În cursul acestei perioade nu există nici un interval fără ticuri cu o durată mai mare de 3 luni consecutive. Debutul tulburării are loc înainte de vârsta de 18 ani. Ticurile nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanţe  sau unei condiţii medicale generale. (DSM-IV-TR, 2000)

Criteriile de diagnostic DSM-IV-TR sunt :

1. Atât ticuri motorii multiple, cât şi unul sau mai multe ticuri vocale au fost prezente la un moment dat în cursul maladiei, deşi nu în mod necesar concomitent. (Un tic este o mişcare motorie ori o vocalizare bruscă, rapidă, recurentă, nonritmică, stereotipă).
2. Ticurile survin de mai multe ori pe zi (de regulă în accese), aproape în fiecare zi sau intermitent, de-a ungul unei perioade de mai mult de 1 an, iar în cursul acestei perioade nu a existat niciodată o perioadă fără ticuri de mai mult de 3 luni consecutive.
3. Debutul are loc înainte de etatea de 18 ani.
4. Perturbarea nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanţe (de ex., stimulante) ori unei condiţii medicale generale (de ex., maladia Huntington ori encefalita postvirală).