Dragă adolescentule,

Probabil că te întrebi de ce eu, un psiholog, ți-aș adresa această scrisoare, sperând ca la capătul celălalt al ei, să se găsească un destinatar care să o citească și să se gândească puțin la conținutul ei. Știu că esti neîncrezător și că nu îți prea vine să citești această scrisoare, dar dacă ai puțină răbdare și vei citi în continuare, vei ști că noi doi putem avea o relație foarte frumoasă. Nu îți voi spune că știu totul despre tine, pentru că ai intuit corect și nu, nu știu tot, pentru asta mă bazez pe tine că vei descoperi într-o zi.

Cred că te intrebi de multe ori „Cine sunt eu?” Dragă adolescentule, te voi ajuta chiar eu să îți răspunzi la această întrebare. Dacă te uiți în oglindă, ce vezi? Știu, vei spune că ești foarte precupat de felul în care arăți și că este normal să te vezi un adolescent frumos. Și sunt sigură că vei mai spune că există zile, în care nu te poți uita la chipul tău.

Îmi vei spune că e foarte greu să te înțelegi și este și mai greu să vezi și să observi că nici părinții nu știu nimic despre tine. Îți  dau dreptate, dar vei afla imediat că nimic din ce este important nu este foarte simplu.

Îmi vei spune că nu îți înțelegi uneori prietenii cei mai buni sau iubita/iubitul, că nu știi cum să vorbești cu ei, astfel încât să îi înțelegi și să te înțeleagă. Îți pot spune acum că toți gândim lucrul acesta la un moment dat și că fiecăruia dintre noi îi este greu să gestioneze aceste lucruri.

Îmi vei spune că există o nevoie de-a ta extraordinar de mare ca părinții să înțeleagă ceea ce vrei tu să faci și ceea ce ai tu nevoie pentru a fi fericit. Eu îți pot spune că totul se poate soluționa dacă ai dori să asculți cu atenție și nevoile celorlalți. Vei vedea că, dezvoltându-ti aceste abilități, viața ta se va schimba în bine.

Îmi vei spune că nu te mai motivează nimic la liceu și că totul este atât de plictisitor, încât este și normal să nu te duci și să ai absențe. Eu îți voi spune că te înțeleg și că sunt sigură că există ceva în această lume pe care îți dorești să îl faci pentru restul zilelor tale și care să îți aducă și bani, să îți asigure independența. Din păcate, pentru a ajunge acolo, trebuie să treci și prin liceu. Eu știu că poți și esti îndeajuns de puternic și că vei ajunge un om important cândva. Acum zâmbesc.

Și, la finalul scrisorii, poate îmi vei mai spune că-ți este foarte frică să faci tot felul de lucruri și că te simți limitat sau că te fac foarte trist anumite lucruri care se întâmplă în viața sau în lumea ta. Îți pot spune, din experiența mea, că absolut toată lumea, chiar și eu, avem o grămadă de frici și ne întristează tot felul de chestii. De la unele mi-am luat la revedere, altele încă sunt prezente în mine.

Am trecut prin toate evenimentele despre care ți-am scris și oricând vei vrea să mă vezi și să vorbești cu mine, sunt aici. Trebuie doar să mă strigi.

Pe curând,

Adolescentul de ieri, psihologul de azi, viitorul tău prieten

Anita Valentina Dănciulescu