Controlul instructional se refera la probabilitatea ca cerintele noastre sa determine comportamentul dorit din partea copilului. In cazul in care nu am dobandit controlul instructional, putem descrie copilul ca fiind necompliant.

Controlul instructional presupune:

• asocierea noastra (terapeut/parinte/profesor) cu oferirea recompenselor;
• dezvoltarea unui istoric de recompensare a compliantei copilului.

Studiile stiintifice asupra comportamentului au aratat ca motivele de care copilul are nevoie pentru a reusi sa fie mai atent, sa se concentreze mai bine si sa dobandeasca abilitati sociale, trebuie sa vina sub forma motivatiei si a recompenselor si pot fi obtinute printr-un bun control instructional. De asemenea, recuperarea copiilor diagnosticati cu autism nu este posibila fara dobandirea si mentinerea controlului instructional (compliantei copilului).

Obiectivul general al unui plan de interventie comportamentala este acela de a-i arata  copilului ca cea mai rapida si mai usoara modalitate pentru a obtine ceea ce-si doreste este sa urmeze instructiunile folosind un limbaj si un comportament adecvat.

O modalitate prin care putem crea o relatie frumoasa cu copilul si castiga controlul instructional este pairing-ul.  Pairing-ul este un principiu comportamental care afirma ca atunci cand doi itemi sau doua activitati sunt experimentate impreuna valoarea perceputa a unuia/uneia va influenta valoarea perceputa a celuilalt/celeilalte. Scopul pairing-ului este acela de a fi perceputi de catre copil ca fiind o recompensa in sine si de a deveni o recompensa generalizata pentru alegerea unor comportamente pozitive, de aceea este necesar sa petreceti timp jucandu-va cu copilul, observandu-i preferintele (ce ii place, ce il motiveaza sa invete) si folosindu-va de acestea in procesul de invatare.

Se recomanda sa nu consideram recompensa ca fiind un lucru, ci sa ne gandim la ea ca la un flux liber de elemente si experiente pozitive care au loc in interactiunea cu copilul.

Robert Schramm prezinta 7 pasi de urmat pentru a castiga controlul instructional/complianta copilului. El afirma ca pentru a dezvolta cea mai buna relatie posibila cu copilul (necesara procesului de invatare), este nevoie sa urmam cu succes toti cei sapte pasi. Esecul in aderarea si implementarea unuia dintre acesti pasi va influenta in mod negativ intregul proces, copilul reusind in mod constat sa gaseasca modalitati de a evita instructiunile si, implicit, beneficiile procesului de invatare. De asemenea, Schramm afirma ca este foarte important ca, atat parintii cat si bunicii copilului, sa urmeze acesti 7 pasi pentru a dobandi controlul instructional. Acest lucru creste probabilitatea ca cel mic sa fie mai compliant in relatie si cu alte persoane (educatoari, invatatori etc.).

Ce 7 pasi descrisi de Scramm pentru dobandirea controlului instructional sunt:

1. Aratati-i copilului ca voi sunteti cei care controleaza cand si pentru cat timp primeste recompensele.
2. 2. Aratati-i copilului ca sunteti amuzanti. Faceti ca fiecare interactiune cu copilul sa fie placuta, astfel incat sa-si doreasca sa stea cat mai mult in compania voastra. Asociati-va puternic prezenta cu recompensele.
3. Aratati-i copilului ca poate avea incredere in voi, ca vorbiti serios. Daca ii dati o sarcina, asigurati-va ca primeste recompensa numai dupa ce o realizeaza (chiar daca o realizeaza cu ajutor/prompt).
4. Aratati-i copilului ca indeplinirea cerintelor voastre ii aduce beneficii si ca e cel mai bun mod de a obtine ce isi doreste. Dati-i copilului sarcini usoare cat de des posibil si recompensati-i deciziile de a coopera, asociindu-le cu experiente placute (aceste experiente sunt oferite dupa ce copilul a decis sa coopereze).
5. La inceput, recompensati fiecare raspuns pozitiv si, mai tarziu, treceti la rate variabile de recompensare.

De exemplu, uneori puteti oferi recompensa dupa 10 raspunsuri, uneori dupa 5-6, alteori dupa 14 – 15 raspunsuri, astfel incat media sa fie de 10 raspunsuri. In cazul unei astfel de proceduri copilul nu trebuie sa stie niciodata cand urmeaza sa primeasca recompensa. De asemenea, este nevoie sa alternati sarcinile grele cu sarcini usoare.

6. Demonstrati ca stiti si cunoasteti prioritatile si preferintele copilului la fel de bine ca pe ale voastre. Folositi recompense mici sau mai putin motivante pentru raspunsurile partiale sau promptate si recompense mari sau foarte motivante pentru raspunsuri la sarcini dificile sau pentru raspunsuri independente.

7. Aratati-i copilului ca ignorarea instructiunilor si raspunsurile nepotrivite nu sunt urmate de nicio recompensa. (Robert Schramm,  Motivation and reinforcement: Turning the tables on autism, 2011)